Absuritati sau adevaruri?

Un drum atit de frumos, care se pierde tot mai mult cu fiecare umbra ce-mi apare in fata.Nu pot sa vad nimic din ce are:nici inceputul si nici sfirsitul lui.

Spune-mi unde duce si de ce as vrea sa-l urmez! Nu stiu ce fac si unde ma duc, totul apare atit de intunecat si obscur, ochii ma mint si imi arata ceea ce as vrea eu sa vad, dar unde-i adevarul, unde-i acea parte din mine care nu pot si poate ca mi-e si frica sa o vad.

Sinceritatea si durerea adevarului omoara singurul dram de nebunie ce mi-a mai ramas sau poate ca luciditate.Eu nu inteleg cum fiind lucid ai putea sa treci peste toate si sa nu-ti pese. Scriu niste ginduri care nu cred ca le inteleg nici macar eu, dar creierul nu mai suporta sa le tina in friu, el nu poate realiza care a fost inceputul lor si care este sfirsitul…

Da cred ca nebunia e Nirvana celor care gindesc, pentru ca ei trec de la asa-zisele normalitati la libertate, poate ca adevarul lor e mai puternic decit al nostru, pe care l-am acceptat fara sa punem intrebari, am incheiat acest acord mutual, am stabilit niste reguli ale normalitatii si am negat restul-Our Way.

Da stiu ca suna absurd, dar fara intrebari nu am primi raspunsuri…

Ultimul intreg la minte, poate…

Te trezesti dimineata pentru ca sa bei si tu o cafea si sa asculti ceva muzica inainte de pleca sa muncesti in folosul comunitatii.Nimeni nu iti interzice acest lucru, sclavule, pentru ca e de fapt ceea ce vor ei ca tu sa faci, dar daca incepi sa gindesti altfel, stunci vei fi blamat s.a.

Chiar daca nu va place sa recunoaste-ti toti sunteti niste sclavi ai sistemului si toti deveniti asa numai prin simplu fapt ca existati, iar orice “miscare de eliberare” devine doar un show si o alta birfa care ar putea sa mai apara la televizor.Si ne intrbam de fiecare data “Ce naiba mai vor si astia?…”, poate ca nu am dreptate, dar o conditie necesara a existentei umane din zilele noastre este sa fie fericit cu un piv de porno, reclama, servicii care iti permit sa nu te ridici din pat, ci fac ei totul pentru tine si desigur propaganda unei vieti fericite intr-o democratie, care a si uitat deja ce inseamna acest cuvint…

The World is a war and we are doing it…

Lumea devine mai reala cind te trezesti dimineata si iti dai seama ca tot ce ai avut pina acum a disparut, ca praful, durerea si rusinea i-au luat locul, ca moartea uneori e mai dulce decit insasi viata-A inceput razboiul…

Totul incepe de la un razboi, aceasta arta care nu intirzie niciodata sa apara sau sa se faca uitata. Nimeni nu intelege de ce el apare, cind se termina si de ce ne tinem de fraza ipocrita “razboiul va aduce pace…”.

Pace pentru cine, pentru ce, si oare nu va fi aceasta pace si siguranta pentru niste asa-zisii patrioti doar o simpla afacere?
Eu urasc acest sistem care ne da voie sa murim si chiar ne impune in numele unei tari care nu da un ban pe noi.Noi luptarm, murim, suferim si nu primim decit niste multumiri, care si acelea intirzie sa vina, pentru ca sunt doar o forma a etichetei si nu un imbold al sufletului si inimii.Ne multumim doar cu aparitia lor solemn, care ar trebui sa ne aduca zimbetul pe buze si sa ne faca sa ingenunchem de fericire.Si cum ramine cu victimele, cum ramine cu mamele care vor muri in singuratate sau care isi vor grabi “viata” pentru ca ea nu mai are sens, cum ramine cu ei?Da desigur ii rasplatim cu bani pantru ca intr-o societate totul are un pret, pina si viata unui om care ar trebui sa fie fara de pret si supremul scop al unui stat ar fi s-o pastreze si nu s-o iroseasca in scopurile unor mari functionari de stat sau in scopuri economice.

Vreau sa stiu doar daca se merita un razboi…

Cine-l face?

Cu ce scop?

Si de ce intr-o societate atit de “evoluata” nu am uitat de acest arhaism “Razboi” …?

Noi am uitat cum sa traim in pace, pentru ca orice colt al acestei lumi ne aminteste de ororile ei, si desigur cum am putea uita despre promovarea razboiului, care incepe cu jocurile de calculator si se termina cu asa-zisa razbunare impotriva agresorilor. Si cu cit difera atunci statul nostru de al lor sau comunitatea noastra de a lor? Desigur ca cu nimic pentru ca noi am invatat sa luptam pentru orice, chiar si pentru lucruri simple si desigur naturale, cum ar fi apa sau hrana, pai atunci de ce sa nu fim impusi la un razboi care nu e necesar, pentru ca agresivitatea trebuie nascuta, crescuta, si intretinuta vie, cu orice pret…